Finalităţile prezentului curs universitar:

-      formarea la masteranzi a unei viziuni complete asupra interacţiunii dreptului comerţului internaţional cu drepturile omului, prin prisma tuturor aspectelor acestei interacţiuni;

-       obţinerea de către masteranzi a cunoştinţelor şi aptitudinilor indispensabile înţelegerii şi argumentării necesităţii reglementării internaţionale a mecanismelor de protecţie a drepturilor omului în cadrul instrumentelor multilaterale de reglementare şi stabilire a politicilor în domeniul comerţului internaţional;

-      analiza modalităţilor propuse de dreptul comerţului internaţional în vederea prevenirii şi contracarării încălcărilor drepturilor omului;

-      determinarea condiţiilor angajării răspunderii subiecţilor dreptului comerţului internaţional pentru încălcarea drepturilor omului, şi a extinderii acestei răspunderi

Scopul disciplinei este de a determina categoriile de participanţi la ostilităţi, precum şi cercetarea statutului lor juridic. Sunt propuse şi dezvoltate mecanismele internaţionale, regionale şi naţionale de protecţie internaţională generală şi specială a victimelor ostilităţilor: bolnavi, răniţi, naufragiaţi, populaţie civilă, prizonieri de război, copii, femei, refugiaţi etc. Sunt analizate situaţiile particulare ale anumitor participanţi la ostilităţi, cum sunt: spioni, mercenari etc. Totodată, ţinând cont de evenimentele recente, se propun reflecţii asupra statutului juridic al noilor participanţi la ostilităţi: organizaţiile neguvernamentale umanitare, angajaţii companiilor militare private de securitate, membrii comisiilor de anchetă (Comisia de stabilire a faptelor, creată în baza Protocolului adiţional I din anul 1977), juriştii, judecătorii, jurnaliştii.

Cursul prezintă o introducere elementară în studiul spectrului larg de relaţii internaţionale subiecţii cărora sunt statele şi organizaţiile internaţionale. Sistemul complex se axează pe studiul teoretic al principalelor instituţii astfel ca izvoarele, normele, principiile fundamentale, codificarea, subiecţii, recunoaşterea, neutralitatea, succesiunea statelor, populaţia, teritoriul de stat, răspunderea internaţională, mijloacele de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale. În cadrul cursului studenţii sunt familiarizaţi cu modalităţile realizării activităţii diplomatice ale statelor, încheierii şi executării tratatelor internaţionale, tehnicilor de delimitare a spaţiilor maritime, precum şi cu diverse regimuri juridice aplicabile spaţiului aerian, cosmic şi acvatic. Disciplina vizează de asemenea rezultatele cooperării statelor în domenii sensibile ca protecţia mediului ambiant, prevenirea şi combaterea infracţiunilor internaţionale şi protecţia dimensiunii umane în timpul conflictelor armate.

Ciclul de studii:                      licenţă, anul II, semestrul 3
Tip de curs:                            obligatoriu
Nr. de credite ECTS:              6 

Prezentarea generală a disciplinei

Ideea unei Europe unificate are adânci rădăcini istorice care izvorăsc din lucrările lui Erasmus şi din dezvoltările din cadrul Imperiului Roman, din memoria cărora intelectualii şi generalii şi-au avut inspiraţia. Pe parcursul secolelor Europa şi-a menţinut comunitatea sa culturală prin intermediul artei şi literaturii, fapt care nu a putut fi influenţat de ideile utopiste sau mişcările militare. Pe parcursul secolului XIX a fost acceptat comerţul liber dintre statele europene de către majoritatea politicienilor de vază a continentului. În urma războiului I mondial Contele Coudenhove-Kalergi a elaborat ideile sale pan-europene, planuri de perspectivă ce includeau în sine o uniune vamală, precum şi o alianţă militară.

Este cert faptul că dezvoltarea ideilor integraţioniste şi-au găsit locul potrivit numai după războiul II mondial, fiind influenţate şi de Planul Marshall.

Uniunea Europeană este cea mai importantă organizaţie europeană şi cea mai sofisticată instituţie regională creată până în prezent. 

Instituţiile de bază ale Uniunii Europene sunt Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Parlamentul European, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea de Conturi şi banca Centrală Europeană. Este imposibilă analiza dreptului UE fără a studia istoria dezvoltării acestor entităţi, în special deoarece unele din ele pe parcursul istoriei au acaparat mai multe puteri legislative decât au avut anterior.

Uniunea Europeană nu cade sub incidenţa acelor teorii clasice ce ne vorbesc despre puterile într-un stat – legislativă, executivă şi judiciară, deoarece fiecare din instituţiile menţionate mai sus au împuterniciri în cele trei sfere. Acest moment este unul de o importanţă majoră, înţelegerea căruia din punct de vedere istoric ne permite studierea dreptului UE propriu-zis.